Intre Scylla si Charybda

Exista in activitatea publicistica a lui Eminescu trei perioade distincte in cadrul carora putem fixa si cateva momente mai semnificative pentru o problema sau alta. Criteriul de baza pe care ne intemeiem in periodizarea noastra il constituie schimbarile intervenite in statutul personal al poetului in cursul activitatii sale scriitoricesti, schimbari care hotarasc in fond orientarea si caracterul ei. Publicistica eminesciana din prima perioada se circumscrie intre ianuarie 1870, cand publica primul articol, O scriere critica in Albina din Pesta si mai 1876, cand intra in redactia Curierului de Iasi, foaia ieseana. Vom distinge aici o publicistica a epocii studiilor universitare la Viena, cand Eminescu colaboreaza la publicatiile romanilor din Imperiul austro-ungar si se situeaza pe pozitiile acestora in apararea institutiilor culturale, critica dualismul si se afirma ca un exponent al "e;tinerilor"e; in lupta pentru infaptuirea idealului de unitate nationala a poporului roman. Eminescu se manifesta in directii multiple, de la articolul pe teme culturale la editorialul de orientare politica si lansarea de apeluri catre public pentru solidaritatea nationala. Pozitia sa este a tanarului intelectual roman, insufletit de lupta poporului sau si acest avant tineresc se reflecta si in publicistica sa. Acestei prime perioade se impune sa-i alaturam si un al doilea moment care coincide cu activitatea de bibliotecar la Biblioteca Centrala din Iasi. Activitatea publicistica de acum este redusa ca extindere si are, in chip evident, caracter carturaresc. Eminescu tine, tot acum, si conferinta Influenta austriaca asupra romanilor din Principate, in care sintetizeaza ideile din articolele anterioare si din insemnarile din manuscrise si schiteaza un program pentru viitoarea sa activitate publicistica. Perioada a doua a gazetariei lui Eminescu o inscriem intre 19 mai 1876, cand avem date sigure ca poetul intra ca redactor la Curierul de Iasi, si ultima saptamana din octombrie 1877, cand paraseste redactia foii iesene. Se produce acum o schimbare fundamentala in statutul personal al poetului, in sensul ca devine ziarist profesionist. Foaia ieseana era, pe de alta parte, o publicatie oficiala, cu o aparitie de trei ori pe saptamana si care rezerva partii neoficiale, din cele patru pagini, una singura. Conceptia lui Eminescu despre menirea ziarelor este cea a inaintasilor sai Asachi, Kogalniceanu, Alecsandri, Negruzzi, care faceau din publicatiile lor organe de presa cu caracter enciclopedic. Pe acest drum merge si Eminescu si in acea singura pagina o unei foi oficiale face cronica de politica externa, cronica de politica interna, cronica culturala, cronica dramatica si artistica. Nicaieri in gazetaria lui Eminescu nu se vede mai bine ca la Curierul de Iasi ce poate realiza geniul cu mijloace materiale reduse si intr-un spatiu tipografic restrans. Activitatea publicistica a poetului surprinde prin diversitatea problemelor abordate, prin seriozitatea si buna informare si prin modul de-a polemiza in chestiunile controversate. Aici, la Curierul de Iasi - si nu la Timpul - il gasim pe Eminescu cronicarul de politica externa, cronicarul cultural si cronicarul dramatic. Perioada a treia a gazetariei lui Eminescu este cuprinsa intre octombrie 1877, data intrarii in redactia Timpului, cotidianul bucurestean, si iunie 1883, prabusirea sa intelectuala. Aparent nu se schimba nimic in statutul personal al poetului, de vreme ce trece ca ziarist profesionist de la foaia ieseana la cotidianul bucurestean. Si totusi situatia nu se prezinta asa. Poetul intra in redactia Timpului, ca simplu redactor, cum era si I. Slavici, la chemarea caruia paraseste foaia ieseana, trece apoi in fruntea ziarului, ca redactor-sef, ca sa ocupe, in final, postul de prim-redactor....