De la joc la invatare. Cum folosim jocul didactic in educatia timpurie

Cum pot fi mai bine intelese finalitatile pedagogice ale jocului? Si cum pot educatorii sa-si dezvolte aptitudinile necesare pentru a utiliza jocul in moduri cat mai eficiente in procesul de instruire? Cartea de fata demonstreaza in ce fel angrenarea educatorilor (dar si a parintilor) in experiente ludice creative si nedirijate conduce la o reevaluare a semnificatiei jocului pentru educatia timpurie. Prin descrierea unor experiente de formare didactica in jocul "e;autoactiv"e;, dar si prin stabilirea catorva principii pedagogice specifice, autorii americani demonstreaza ca jocul practic si nestructurat, bazat adesea pe materiale reciclate, reprezinta nu doar un prilej de recreere, ci mai ales o ocazie de dezvoltare psiho-educationala, de autocunoastere si de sporire a increderii in sine a copiilor din gradinite si scoli primare. Placerea de a invata, atat de evidenta la copiii mici, chiar si atunci cand invata lucruri sofisticate sau dificile, se dilueaza treptat si apoi dispare, iar unul dintre motive este indepartarea acestui proces de joc si transformarea lui intr-o activitate mai degraba asemanatoare cu munca dificila. Jocul reprezinta o dimensiune fundamentala a naturii umane, iar cartea pe care v-o propunem va fi un sprijin solid pentru cei implicati in educatia si dezvoltarea copiilor mici (profesori, parinti, formatori etc.), pentru a redescoperi jocul pentru ei si pentru cei pe care ii insotesc in diverse experiente de invatare."e;- Prof. univ. dr. Lucian Ciolan, decan al Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea din Bucuresti