Oameni de treaba

La momentul rememorarii i se paru ca, de fapt, ziua aceea a avut ceva straniu; prea multe contraste, o prea bizara combinatie cromatica, o vara ca in tablourile trompe l'A il, cu frig si soare, amestec inextricabil de agonie si plenitudine. O lumina solara parca vomata de viscerele unui canceros, un galben-delir metamorfozandu-se in crepuscul sangerand, desi atunci nu avusese absolut deloc aceasta senzatie.Gndindu-se sA scrie ce i s-a ntmplat (n fapt, ce li s-a ntmplat), dupA ce ieE ise pe poarta scrE nitA a penitenciarului, fusese convins cA , dacA ar fi nevoie, ar lua-o de la capA t. El rA mA sese uluit de aceastA imprevizibilA metamorfozA , chinuindu-se zile n E ir E i neE tiind cum sA nceapA : sA descrie ce simE ea atunci sau ce simte acum despre atunci: sA mprumute faptelor de atunci logica de acum sau sA lase n voia hazardului transcrierea acelui E ir neverosimil de coincidenE e, accidente E i violenE e, spernd ca semnificaE iile lor sA se dezvA luie de la sine.Se simE ise nsA brusc dezarmat: cum sA explice, chiar E i acum, cA doi oameni care n viaE a lor nu supA raserA pe nimeni, care aveau oroare pnA E i de actul - normal - de a se apA ra n faE a unei agresiuni, nicicum sA o mai E i provoace, fuseserA n stare sA ucidA fA rA dureroase deliberA ri interioare sau, mai ales, fA rA nicio remuE care?