Cizme, roba, camasa de noapte

Cizme - 1940. Doi militari de cariera, unul nazist, unul nu, ravnesc onoruri rezervate scriitorilor. Sunt siguri ca le vor obtine, ca vor intra cu cizmele lor butucanoase intr-un salas al muzelor, primul bazandu-se pe contextul politic, al doilea pe autoritarismul lui.RobA - La Academia BrazilianA de Litere totul e dupA model franE uzesc, ncepnd cu sediul, palatul Micul Trianon din Rio de Janeiro. Cei patruzeci de nemuritori poartA un costum de galA somptuos, robA cu fireturi aurite E i o spadA . Dar nu de spadA se folosesc ei atunci cnd trebuie sA se apere, ci de limba bine ascuE itA ! Se pricep foarte bine, chiar E i la 80 de ani, sA manevreze cu viclenie cuvinte care usturA , spintecA , ucid de-a binelea.CA maE a de noapte - DiafanA , transparentA , E esutA din lumina rA sA ritului, cA maE a aceasta metaforicA e singurul veE mnt care o acoperA pe iubita poetului n versurile lui. Iar versurile i aduc autorului un binemeritat loc printre nemuritori. Numai cA E i nemurirea aceasta e metaforicA . DupA moartea poetului Antnio Bruno, la Micul Trianon se declanE eazA un mic rA zboi. Militarii care asediazA palatul sunt respinE i cu brio de bA trnii academicieni versaE i n dueluri verbale E i literare, cu ajutorul a patru muze mai mult sau mai puE in suave, fostele amante ale lui Bruno.Cizme, robA , cA maE a de noapte e un foc de artificii, o jucA rie ingenioasA , o fabulA pentru aprinderea speranE ei, o bagatelA ncntA toare. Cine-ar mai ndrA zni, dupA ce o citeE te, sA calce cu cizmele pline de noroi voalurile trandafirii ale poeziei? Sau poalele robelor solemne ale unor vulpoi bA trni?