Revolutia Rusa, 1891-1924. Tragedia unui popor

Scrisa intr-un stil narativ care surprinde atat amploarea, cat si numeroase detalii privind desfasurarea imensului cataclism istoric care a fost Revolutia Rusa, istoria lui Orlando Figes este unul dintre cele mai importante studii contemporane asupra Rusiei inceputului de secol XX. Decupajul cronologic ales de autor este relevant: incepand cu anii 1880, corespunzatori abandonarii de catre regimul tarist a tentativelor de reforma si revenirii in forta, odata cu Alexandru al III-lea, a unei politici autocrate, si pana la moartea lui Lenin, in 1924. Figes urmareste istoriile individuale a numeroase personaje din diverse categorii sociale - de la scriitorul Maxim Gorki, a carui corespondenta ii dezvaluie incredibila luciditate, trecand prin frumoasa figura a taranului reformator Serghei Semionov, pana la personaje ambivalente cum ar fi Dmitri Oskin, un simplu soldat pe care razboiul civil il va transforma intr-un comisar bolsevic nemilos. Inca de la primele ore, Revolutia Rusa a fost o jacquerie de o violenta incredibila pe care numai bolsevicii au reusit sa o exploateze. Lenin, caruia Figes ii schiteaza un portret fascinant, a inteles avantajul pe care il putea obtine. Violenta - si slabiciunea adversarilor lor - le-a deschis calea bolsevicilor, apoi Terorii Rosii si consolidarii sistemului partidului-stat politienesc, birocratic, corupt si ineficient care avea sa dureze pana la sfarsitul anilor 1980.